Proiectul de Ordinul ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor privind publicarea acceptării amendamentelor la Codul din 2009 pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin (Codul MODU 2009), adoptate de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației Maritime Internaționale prin Rezoluția MSC.407(96) din 19 mai 2016 și Rezoluția MSC.435(98) din 9 iunie 2017, precum și a rectificărilor aduse Rezoluției MSC.435(98) prin documentul MSC 98/23/Add.1/Corr.1 al Organizației Maritime Internaționale din 25 august 2017
Data publicării: 25.05.2020
Data limită pentru primirea de propuneri/observaţii: 05.06.2020
Grup ţintă
Toate persoanele fizice sau juridice interesate pot transmite propuneri/opinii/sugestii cu privire la proiectul de act normativ.
Scurta descriere a reglementării:
Organizația Maritimă Internațională (OMI), înființată prin Convenția de la Geneva din 1948, cu sediul la Londra, este instituția specializată din sistemul Națiunilor Unite în domeniul navigației maritime comerciale internaționale și are ca scop principal elaborarea cadrului juridic, tehnic și organizatoric pentru asigurarea siguranței navigației, securității navelor și a instalațiilor portuare și prevenirii poluării mediului marin de către nave. România este stat membru al acestei organizații ca urmare a aderării, prin Decretul Consiliului de Stat nr.114/1965, la Convenția de la Geneva din 1948 privind crearea OMI și în prezent este parte la toate convențiile internaționale principale privind siguranța maritimă, securitatea maritimă și prevenirea poluării mediului marin de către nave, adoptate sub egida organizației.
În vederea realizării scopurilor sale, OMI organizează conferințe internaționale și sesiuni ale Adunării statelor membre și ale comitetelor sale, pentru adoptarea convențiilor maritime, codurilor și rezoluțiilor în domeniu.
Ținând cont de faptul că unitățile mobile de foraj marin sunt proiectate după criterii specifice, adesea destul de diferite față de cele pentru navele maritime clasice, convențiile internaționale (cum ar fi Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 1974), așa cum a fost amendată, și Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare (LL 1966), așa cum a fost amendată) nu pot fi aplicate în cazul unităților mobile de foraj marin, Adunarea OMI a adoptat în 1979 Codul pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin (Codul MODU) prin rezoluția A.414(XI).
Ulterior, ca urmare a producerii unor incidente tragice în care au fost implicate unități mobile de foraj marin, s-a impus adoptarea unor noi coduri revizuite care să asigure un nivel ridicat de siguranță atât pentru unitățile de foraj marin, cât și pentru personalul de la bordul lor, ținând cont de experiența acumulată în domeniu, precum și de complexitatea și evoluția tehnologiilor de proiectare. Astfel, în 1989 a fost adoptat Codul MODU 1989 prin rezoluția A.649(16), iar în anul 2009 a fost adoptat Codul MODU 2009 prin rezoluția A.1023(26).
Codul MODU se aplică unităților mobile de foraj marin construite înainte de 1 mai 1991, iar Codul MODU 1989 se aplică unităților mobile de foraj marin construite în perioada 1 mai 1991 – 31 decembrie 2011. Codul MODU 2009 se aplică unităților mobile de foraj marin a căror chilă s-a pus sau care au fost într-un stadiu echivalent de construcție la 1 ianuarie 2012 sau după această dată.
Codul MODU 1979 și Codul MODU 1989 au fost acceptate de către România prin Legea nr. 315/2005 privind acceptarea Codului pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979), a amendamentelor la Codul MODU 1979 adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin anexa 18 din Raportul Comitetului Securităţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, precum şi a Codului din 1989 pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989).
Codul MODU 2009 și amendamentele aduse acestuia, adoptate în 2013 prin Rezoluția MSC.359(92), au fost acceptate de România prin Legea nr. 17/2015 privind acceptarea Codului din 2009 pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 2009), adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.1023(26) din 2 decembrie 2009, precum şi a amendamentelor la Codul MODU 2009 adoptate de Comitetul de Siguranţă Maritimă al Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia MSC.359(92) din 21 iunie 2013. Amendamentele adoptate în 2014 prin Rezoluția MSC.384(94) și respectiv Rezoluția MSC.387(94) au fost publicate în legislația națională prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1678/2015 și Ordinul ministrului transporturilor nr. 627/2015.
În mai 2016, Comitetul de siguranță maritimă al OMI, considerând că este necesar să modifice din nou Codul MODU 2009 în vederea armonizării cu noul capitol 17 al Codului internațional pentru instalațiile de protecție contra incendiului (Codul FSS), a adoptat rezoluția MSC.407(96) aplicabilă de la 1 ianuarie 2020, odată cu data intrării în vigoare a noului capitol din Codul FSS. Codul FSS a fost acceptat de România prin Legea nr. 624/2002 pentru acceptarea unor amendamente adoptate prin rezoluţii de către Organizaţia Maritimă Internaţională la Londra la 18 mai 1998, 26 mai 2000, 5 decembrie 2000 şi, respectiv, la 6 iunie 2001 la Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, precum şi a Codului internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS).
De asemenea, în 2017, Comitetul de siguranță maritimă al OMI a adus noi modificări capitolelor 1, 6, 8, 9, 10, 13 și 14 din Codul MODU 2009, prin rezoluția MSC. 435(98) și prin documentul MSC 98/23/Add.1/Corr.1 (rectificări aduse Rezoluției MSC. 435(98)). Aceste modificări sunt aplicabile tot de la 1 ianuarie 2020.
Legea nr. 17/2015 prevede la art. 4 că amendamentele ulterioare la Codul MODU 2009 care nu sunt de nivel primar, vor fi preluate în legislația internă prin ordin al ministrului transporturilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.