Revista presei

Revista presei 20 – 22 Februarie 2017

Port Constanta

2016 a fost un an mulţumitor pentru portul Constanţa. Traficul de mărfuri s-a ridicat la 51.786.217 tone, fiind cu 4,37% peste cel realizat în anul precedent.
Unele grupe de mărfuri au înregistrat creşteri, precum: cereale (+3,94%), petrol brut (+13,56%), produse petroliere (+9,45%), minereuri şi deşeuri neferoase (+1,54%), îngrăşăminte (+58,85%), seminţe uleioase (+49,56%). În schimb, altele au prezentat scăderi semnificative: minereuri de fier (-5,67%), cărbune (-30,58%), cherestea (-34,88%).
În funcţie de specializare, de mărfurile derulate, operatorii portuari au înregistrat rezultate financiare diferite. O analiză pe larg a evoluţiei financiar-economice a industriei portuare vom putea face abia în vară, după publicarea bilanţurilor contabile. Până atunci, vă prezentăm rezultatele obţinute de două dintre companiile portuare listate pe piaţa de capital (date preliminare).

v v v

Compania Socep este unul dintre operatorii portuari care a refuzat mono-specializarea, preferând diversificarea activităţii, pentru a nu depinde de o singură piaţă. Ca urmare, a suportat mai uşor decât alţi agenţi economici efectele Marii Crize Economice din 2009 – 2013. În continuare, Socep urmează aceeaşi politică de lărgire a gamei de servicii.
Comparativ cu anul precedent, veniturile companiei au crescut cu 1,27%, ajungând la 68.956.140 lei. Cheltuielile au avut o creştere ceva mai mare, 2,74%, ridicându-se la 56.630.215 lei. Societatea a încheiat anul cu un profit brut de 12.325.925 lei, în scădere cu 4,98% faţă de anul precedent, dar trebuie amintit faptul că în 2015 obţinuse o creştere de 46,86% a profitului brut, faţă de 2014.
Datele comparative arată că, după şocul crizei economice, veniturile operatorului portuar Socep au crescut continuu, depăşindu-le pe cele realizate în 2008, anul de vârf al creşterii economice.
În prezent, compania are un impresionant plan de investiţii, prin care se urmăreşte extinderea şi modernizarea activităţilor actuale şi diversificarea lor. Investiţiile din terminalul de containere, în valoare de 12 milioane de euro, derulate pe parcursul anului 2016, se apropie de final. În luna martie va avea loc operaţiunea spectaculoasă de transfer pe calea de rulare a macaralei ship to shore pentru operarea navelor cu containere pe 22 de rânduri. În cursul acestui an se pregăteşte documentaţia pentru viitoarele investiţii.

v v v

O altă companie listată pe piaţa de capital, Oil Terminal, a înregistrat un salt spectaculos al volumului de activitate şi al profitabilităţii în 2016. Veniturile sale au crescut cu 15,3% faţă de anul 2015, ajungând la 162.259.000 lei, depăşindu-le pe cele realizate în 2008.
Profitul brut realizat în 2016 a fost de 19.489.000 lei, aproape dublul celui din 2015 (creştere de 91,8%) şi de 13,4 ori mai mare faţă de cel din 2008.
În 2016, compania a derulat un trafic de 5,935 milioane de tone de ţiţei, produse petroliere şi petrochimice, cu 9,3% mai mare decât în 2015, şi a realizat investiţii de 10,319 milioane de lei.

http://www.cugetliber.ro/stiri-economie-companiile-portuare-socep-si-oil-terminal-au-avut-evolutii-remarcabile-in-2016-312392

Traderul chinez Nidera, unul dintre cei mai mari comercianți de materii prime agricole de piața locală, a vândut ieri (vineri, 18 februarie) 60.000 MT de grâu în Egipt.
Prețul mediu pentru întreaga cantitate se ridică la 208.35 dolari/MT C&F (preț cu marfa livrată în portul de destinație).
Prețul obținut de Nidera este format din prețul brut din port de 197.50 dolari/MT (186 euro/MT) la care se adaugă alți 10.85 dolari/MT (10.22 euro/MT) sub forma costului de transport pe mare până în porturile egiptene.

Grâul românesc se tranzacționa ieri în portul Constanța la un preț mediu de 176 euro/MT FOB. Această cotație corespunde unui preț DAP ce se ridica la 169 euro/MT.
Marfa trebuie încărcat pe vapor în portul Constanța pentru livrarea în Egipt în intervalul 16-26 martie.
Licitația câștigată ieri de comerciantul alimentat de capital chinezesc este prima victorie a grâului românesc pe această piață în ultima lună, interval dominat de victoriile grâului rusesc.

Cea mai recentă licitație din Egipt datează din 14 ianuarie și a fost câștigată de Cerealcom Dolj la un preț mediu de 200.35 dolari/tonă C&F.
Victoria obinuta de Nidera în cadrul licitației organizată ieri de Egipteni ridică volumul de grâu livrat deja sau contractat pentru Egipt la 840.000 MT pe parcursul acestui sezon.
Volumul vândut de traderii români către achizitorul de stat de la Cairo pe parcursul acestui sezon este cu 16% mai mare față de cantitatea de 720.000 MT livrată în aceeași perioadă a sezonului precedent.

Galop rusesc
Cantitățile de grâu românesc vândute în Egipt pe parcursul acestui sezon nu pot ține însă pasul cu ritmul alert de vânzare al mărfii rusești.
Comercianții de grâu rusesc au vândut ieri alte patru loturi de câte 60.000 MT de fiecare.
Comerciantul AOS a vândut 60.000 MT de grâu rusesc la prețul de 204.85 dolari/MT C&F.
Cotația este formată din prețul brut din port de 195 dolari/MT la care se adaugă 9.85 dolari/MT su forma costului de transport pe mare.
Divizia de trading agricolă sud-coreenilor de la Daewoo a vândut o cantitate similară de grâu rusesc la prețul brut din port de 196 dolari/MT FOB la care se adaugă 9.85 dolari/MT sub forma costului de transport pe mare.

Aceste două loturi de marfă rusească au avut și cele mai competitive două cotații finale din totalul de șase loturi de câte 60.000 MT selectate ieri de autoritățile egiptene.
Traderul Aston a completat lista loturi de grâu rusesc achiziționat de egipteni cu un preț de 208.60 dolari/MT C&F.
Cotația este formată din prețul brut din port de 197 dolari/MT FOB la care se adaugă costul transportului pe mare de 11.60 dolari/MT.
Ultimul lot selectat de grâu rusesc selectat de egipteni a fost vândut de comerciantul Grainbow la un preț mediu de 207.6 dolari/MT C&F.
Cotația este formată din prețul brut din port de 196 dolari/MT FOB la care se adaugă costul transportului pe mare de 11.60 dolari/MT.

Al patrulea vapor de grâu ucrainean cumpărat în acest an
Licitația de ieri din Egipt a marcat și revenirea grâului ucrainean în lista de achiziții a achizitorului de stat din Egipt.
Louis Dreyfus a vândut un lot de 60.000 MT la prețul de 208.10 dolari/MT C&F. Cotația este formată din prețul brut din port de 195.50 dolari/MT FOB la care se adaugă 12.60 dolari/MT sub forma costului de transport pe mare.

Egiptenii au mai cumpărat doar alte trei vapoare de grâu ucrainean pe parcursul acestui an de piață.
Traderii de grâu rusesc au livrat și contractat pentru vânzare până acum 3,04 milioane MT în cadrul licitațiilor de grâu organizate în Egipt în acest sezon.
Pe a doua poziție în topul furnizorilor de grâu ai statului egiptean este România cu un volum de 840.000 de tone livrate deja sau contractate pentru vânzare.
Pe a treia poziție se află Ucraina cu un volum livrat sau contractat deja pentru vânzare ce se ridică la 240.000 MT.
Egiptul este cel mai mare importator de grâu la nivel mondial și o piață ce plasează comezi publice și private ce se ridică în medie la 1 milion MT de grâu lunar.

http://agrofinanciar.ro/Chinezii-de-la-Nidera-au-vandut-60000-de-tone-de-garu-romanesc-in-Egipt-n513.html

Curtea Constituțională a României a amânat, astăzi, pentru a treia oară, o decizie în ceea ce privește viitorul Portului Constanța. Concret, judecătorii urma să se pronunțe în dosarul nr. 3009A/2016 privind obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activității de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, obiecție formulată de Guvernul României.

Judecătorii Curții au amânat decizia pentru data de 28 februarie 2017.
Obiecția de neconstituționalitate a fost ridicată de fostul premier Dacian Cioloș.

Acesta folosește argumente pe care le-am văzut și la președintele Fondului Proprietatea, președinte polonez care spune că noua lege ar favoriza apariția ”băieților deștepți” în port. Viitorii ”băieți deștepți” acuzați spun că, de fapt, FP nu vrea decât să-și maximizeze profitul, în detrimentul interesului național al României (par vorbe mari, dar sunt corecte, pentru că portul Constanța este vital pentru România).

http://ct100.ro/curtea-constitutionala-a-amanat-din-nou-o-decizie-privitoare-la-viitorul-portului-constanta/

Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV a lansat ieri, 21 februarie 2017, în Bucureşti, proiectul european Danube SKILLS. Au participat la eveniment partenerii şi numeroşi reprezentanţi ai unor organizaţii naţionale şi europene de prestigiu din domeniul navigaţiei pe apele interioare.
Proiectul urmăreşte implementarea noii directive europene privind recunoaşterea calificărilor în sectorul navigaţiei pe ape interioare şi integrarea navigaţiei pe Dunăre în soluţii moderne de transport, care să conducă la reducerea costurilor şi a impactului negativ asupra mediului înconjurător.

„Cu o vastă experienţă în spate, CERONAV evoluează şi se con-sacră ca lider în domeniul managementului proiectelor europene. Danube SKILLS reprezintă un pas înainte în demersurile CERONAV de a promova şi implementa noua directivă europeană privind recunoaşterea calificărilor profesionale în navigaţia pe ape interioare, în macroregiunea Dunării“, a declarat Ovidiu Sorin Cupşa, directorul ge-neral al CERONAV.

Proiectul este condus de CERONAV şi are un consorţiu alcătuit din 14 parteneri din 8 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Croaţia, Ungaria, Bulgaria, Serbia şi România) şi 7 parteneri strategici din Franţa, Olanda, Belgia, Cehia şi Germania. Urmează a se derula pe o perioadă de 30 de luni, până la finele lunii iunie 2019.

http://www.cugetliber.ro/stiri-economie-ceronav-a-lansat-proiectul-european-danube-skills-312546

 

Economie

Autoritățile visează la un fond suveran de dezvoltare și investiții, în valoare de 10 miliarde euro, care să industrializeze agricultura, să sprijine sectorul de producție și să capitalizeze giganți precum Tarom, CFR, SNC, CEC și Nuclearelectrica. Avem ca inspirație fonduri celebre – Norvegia, Franța, Polonia. Ce nu-i foarte clar încă este dacă avem banii necesari, având în vedere bugetul super-optimist din 2017. De asemenea, nu se știe cine și cum va administra jucăria. În statele dezvoltate, fondul este condus de experți în domeniu. În (B)România nepotismului și cumetriilor e greu de intuit ce se va întâmpla. Ideea este bună; să vedem dacă și implementarea va fi la fel.

OARE? O să avem sau nu un fond suveran de dezvoltare și investiții (sau FSDI), dedicat finanțării investițiilor multe și mărunte, cu un buget de zece miliarde euro, de inspirație vestică? „Fondul va duce, printre altele, la apariţia a numeroase fabrici în agricultură şi industrie, dar şi la capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Şantierul Naval Constanţa, CEC și Nuclearelectrica, astfel încât ele să-şi poată extinde activitatea sau, după caz, să achiziţioneze noi active (avioane, nave, garnituri de tren). În următorii patru ani, cele mai mari investiţii ale FSDI vor fi în Sănătate, prin construcţia unui spital republican şi a opt spitale regionale. Valoarea totală finanţată din FSDI este estimată la 3,5 miliarde de euro“, se arată în cel mai optimist text din lume, respectiv în programul de guvernare al PSD-ului. Unul dintre modele este, bineînțeles, celebrul fond guvernamental de pensii al Norvegiei, alimentat cu bani din petrol și gaze, care avea, în 2016, active în valoare de 796 miliarde euro. În 2015, fondul a cumpărat titluri de 22 milioane dolari emise de România, iar la bursă, și-a majorat deținerile la BRD și Electrica și a intrat în acționariatul Romgaz. De notat că circa 60% dintre acțiunile Statolil, cea mai mare companie petrolieră din nordul Europei, sunt deținute de statul norvegian, gigantul fiind listat la bursele din New York și Oslo. Petrolul este o importantă sursă de bani pentru fond/stat, având în vedere că firmele din sector plătesc impozit pe profit de trei ori mai mare decât restul jucătorilor din economia norvegiană.

OUI, OUI! Ne-am inspirat, evident, și de la francezi, care-s experți în astfel de scheme de finanțare. CDC (Casa de Depuneri) din Hexagon, spre exemplu, a fost înființată în 1816, când iobagii români erau hămăliți de fanarioți. CDC se ocupă, potrivit Ambasadei Franței în România, de „misiuni de interes general, în sprijinul politicilor publice, naționale și locale“, adică de „finanțarea locuințelor sociale, dezvoltarea companiilor, tranziția ecologică și energetică“. Franța mai are Programul de Investiții pentru Viitor (PIA), Bpifrance, o bancă publică de investiții care finanțează companiile de la lansare până la listarea la bursă, și Agenția de participații ale statului, care reprezintă patria-mamă în acționariatul companiilor considerate strategice. Nu-n ultimul rând, România a ținut cont și de modelul polonez. Fondul de Dezvoltare din această țară este alimentat cu bani de la bugetul național și este gestionat de experți independenți, care răspund însă în fața reprezentanților Ministerului Dezvoltării și Ministerului de Stat al Trezoreriei. Bugetul inițial al PFR e împărțit așa – 60 miliarde zloți pentru finanțarea exporturilor și cinci miliarde zloți pentru investiții în infrastructură și în plan local. În cazul României, întrebarea de 1.000 de puncte e următoarea – de unde bani, boss? Iar cea de 750 de puncte – cine va administra jucăria? Experții sau clientela de partid?

http://www.telegrafonline.ro/vrabia-de-stat-viseaza-malai-suveran

OMV Petrom îşi propune, pentru următorii ani, investiţii în tehnologii avansate, anticipând o revoluţie industrială, precum şi expansiunea în Marea Neagră, Marea Mediterană şi zona caspică, a declarat, joi, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, într-o conferinţă de presă.

‘Este vorba de o strategie care va confirma direcţiile principale pe care ni le-am propus acum cinci ani, dar, în acelaşi timp, ne vom concentra pe trei arii principale. Ceea ce este important este că vedem în continuare potenţial în România şi, pe premisa unui mediu prietenos investiţiilor, vom continua să investim. Acesta este primul mesaj general. Al doilea este că vom putea să creştem capitalizând talentul pe care îl avem în organizaţie şi activele pe care le-am dezvoltat şi operat în ultimii ani’, a spus Gheorghe.
Potrivit acesteia, compania a achiziţionat deja două drone, pe care le va folosi în activităţile de upstream (explorare şi producţie).
‘Ce vom face în următorii zece ani: vom continua să fim o companie modernă, puternică financiar, care va avea un viitor pe termen lung şi nu limitat, cum sunt privite în general resursele de hidrocarburi, pentru că vom face acele activităţi care ne vor permite să ne pregătim pentru această revoluţie industrială şi energetică pe care o trăim cu toţii. Nu vom fi probabil atât de ‘glamorous’ ca telecomul sau IT-ul, dar de asemenea pot să spun că vom fi departe de imaginea petroliştilor din Dallas. Este ceea ce ne propunem să facem în următorii zece ani’, a continuat oficialul Petrom.

Potrivit acesteia, compania şi-a planificat investiţii în tehnologii avansate.
‘Nu vorbim aici de cercetare fundamentală. Ceea ce ne propunem este să aplicăm cât mai repede şi cât mai bine tehnologii care sunt dezvoltate de alţii mult mai mari decât noi. Ne propunem să fim ‘smart followers’, pentru că nu avem capacitatea necesară de a face cercetare fundamentală, dar ne uităm ce fac alţii din industrie, ce fac alte industrii. Este vorba de vizualizarea 3D, care se foloseşte foarte mult la TV, la cinema şi o folosim şi noi în zona de upstream, dar şi de ceva care pare mai puţin potrivit pentru zona de petrol şi gaze şi anume este vorba de dronele pe care colegii noştri de la upstream s-au gândit că ar putea să fie folositoare în activitatea noastră de cartografie şi am achiziţionat deja două drone cu care încercăm să creştem eficientizarea activităţii noastre. De asemenea, vom implementa şi aplicaţii smart pe partea de retail’, a adăugat oficialul companiei petroliere.
Totodată, Mariana Gheorghe a mai spus că Petrom îşi propune investiţii de un miliard de euro pe an, iar ţinta este o rată de înlocuire a rezervelor de 100% în anul 2021.
‘Ne propunem să atingem o rată de 100% de înlocuire a rezervelor în 2021, adică să aducem noi rezerve care să fie la nivelul producţiei pe care o scoatem în fiecare an din zăcămintele existente. Este o ţintă ambiţioasă, dar avem sprijinul financiar al profiabilităţii noastre, care credem că ne va permite să atingem această ţintă. Vom putea prin investiţii, care vor fi de un miliard de euro pe an’, a continuat Gheorghe.

O altă direcţie strategică indicată de şeful OMV Petrom este expansiunea regională, iar compania se uită la posibilităţi de extindere în vestul Mării Negre, în estul Mării Mediterane şi în regiunea caspică, în sectorul de upstream.

De asemenea, în sectorul de comercializare a gazelor, compania urmăreşte creşterea regională prin monetizarea volumelor care ar urma să fie extrase din perimetrul Neptun din Marea Neagră, dacă se va confirma viabilitatea sa comercială. Acest lucru va însemna exporturi de gaze din România în Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova.
Grupul OMV Petrom a realizat anul trecut investiţii totale de 2,575 miliarde de lei, în scădere cu 34% faţă de anul anterior, influenţate în principal de o reducere substanţială în segmentul de explorare şi producţie, arată raportul financiar al companiei, publicat joi.
În 2015, investiţiile companiei s-au ridicat la 3,895 miliarde de lei.

Grupul OMV Petrom a revenit pe profit în 2016 şi a afişat un rezultat net de 1,04 miliarde de lei comparativ cu pierderi de 690 milioane de lei raportate în 2015.
http://www.economica.net/noua-strategie-a-omv-petrom-ne-pregatim-de-o-revolutie-industriala-vom-fi-departe-de-imaginea-petrolistilor-din-dallas_133383.html

91 de asociatii industriale au semnat o Declaratie Comuna care face apel la institutiile Uniunii Europene de a stimula dezvoltarea industriei producatoare europene. UNIFE se afla printre semnatari, reprezentand industria feroviara europeana. Membrii UNIFE detin o cota de piata de 84% in Europa si furnizeaza 46% din productia globala de echipamente si servicii feroviare.

„Noi, Semnatarii acestei Declaratii Comune, suntem pregatiti sa acceleram cooperarea noastra cu Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul de Concurenta pentru a defini si a implementa aceasta strategie europeana industriala ambitioasa si coordonata care ne va ajuta sa protejam autoritatea globala a producatorilor europeni si locurile de munca din Europa”, se stipuleaza in Declaratie.

Industria are peste 34 de milioane de angajati in toate statele membre, iar lanturile de furnizori includ sute de mii de IMM-uri si furnizori de dimensiuni mai mari. De asemenea, la aceste cifre se adauga milioane de locuri de munca suplimentare din sectoarele adiacente. Industria producatoare europeana are o capacitate extraordinara de cercetare si inovare, se lauda cu o forta de munca calificata si a castigat un renume international in privinta calitatii si durabilitatii. In prezent, are nevoie de sustinerea rapida si ferma a institutiilor europene si a statelor membre pentru a crea mai multe locuri de munca si pentru a stimula dezvoltarea in Europa.

Industria producatoare europeana, reprezentanta a unei game variate de sectoare, face apel la Comisia Europeana pentru reafirmarea sprijinului acesteia fata de obiectivul de atingere a pragului de 20% din PIB din industrie cu un program ambitios si realist; pentru adoptarea unui Plan de Actiune privind abordarea provocarilor intampinate de sectoarele industriale, in cadrul unei Comunicari care va include pasii concreti si etapele principale; si pentru a se angaja sa aplice acest Plan de Actiune in timp util si sa raporteze in mod regulat progresele facute.

Prin aceasta Declaratie, asociatiile industriale considera ca „a sosit timpul sa tragem un sistem de alarma cu privire la provocarile importante cu care ne confruntam. Intre 2000 si 2014, cota industriei producatoare in totalul produselor europene a scazut de la 18,8% la 15,3%, in timp ce 3,5 milioane de locuri de munca in industria producatoare au fost desfiintate intre 2008 si 2014. Intre timp, tari din toata lumea pun industria in topul listei lor de prioritati. Strategia „Make in India” intentioneaza sa plaseze India ca „urmatoarea destinatie de productie”, iar „Made in China 2025” are ca scop transformarea Chinei „intr-o putere de productie de top”. Recenta strategie a Americii, „America First”, va avea cu siguranta un impact puternic asupra politicii sale industriale”.

Conform planului, Presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a identificat reindustrializarea Europei ca una dintre principalele sale prioritati si a confirmat obiectivul de crestere a cotei industriale in PIB-ul european la 20% pana in 2020. „Pe masura ce abordam pregatirea urmatorului Cadru Financiar Multianual, este vital pentru Comisia Europeana sa ia atitudine pentru a ajuta Uniunea Europeana sa ramana competitiva in industria globala si sa concureze intr-o piata echitabila.

http://clubferoviar.ro/declaratie-comuna-pentru-o-strategie-industriala-europeana-ambitioasa/

Guvernul a decis începerea negocierilor pentru ca România să devină membră a Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură (AIIB) prin subscrierea a 1.530 de acțiuni, reprezentând o valoare totală a capitalului de 153 milioane dolari, din care 30,6 milioane dolari capital vărsat, plătibil în 5 tranșe egale.

Guvernul urmează să transmită o scrisoare conducerii AIIB, semnate de către prim-ministru și ministrul Finanțelor, prin care România acceptă aceste condiții financiare propuse de conducerea Băncii.

Banca este condusă de China și considerată o contrapondere față de Banca Mondială, condusă de Statele Unite ale Americii.
În ianuarie, la momentul înființării, oficialii AIIB au anunțat că vor acorda primele împrumuturi înainte de finele acestui an.
Cu un capital de 100 de miliarde de dolari, banca intenționează să stimuleze investițiile în infrastructurile de transport, energie și telecomunicații.

http://www.profit.ro/stiri/guvernul-incepe-negocierile-cu-banca-asiatica-pentru-investitii-in-infrastructura-considerata-contrapondere-a-bancii-mondiale-16649106

Etiopia și Algeria, doi dintre marii importatori de grâu din Africa, au cumpărat 400.000 de tone de grâu de panificație, respectiv 200.000 de tone de grâu durum de la furnizori din piața internațională. Cele două comenzi oferă indicii de preț relevante pentru evoluția pieței internaționale din această primăvară.
Etiopia, economie dependentă în prezent de importurile de grâu din piața internațională, a comandat 399.999 MT de grâu de panificație de la trei furnizori internaționali după ce în ultimele două săptămâni africanii au redus cantitatea pe care s-au arătat dispuși să o cumpere de la nivelul de 720.000 MT.

Etiopienii au selectat ofertele americanilor de la ADM, sudanezilor de la Promising International și cea a traderului Phoenix Commodities cu sediul central în Dubai, potrivit informațiilor din mediul comercial internațional.

Singurul comerciant prezent în România din această listă este ADM.
Americanii de la ADM au vândut 133.333 MT de grâu cu încărcare pe parcursul lunii Aprilie la un preț mediu de 227.50 dolari/MT C&F.
Sudanezii de la Promising International au semnat pentru o cantitate similară cu încărcare în Martie la un preț mediu de 227.85 dolari/MT C&F.
Ultimul lot de 133.333 MT a fost adjudecat de Phoenix Commodities la un preț mediu de 225.10 dolari/MT C&F.  Încărcarea mărfii este stabilită pentru luna Mai.
Etiopia este una dintre destinațiile ce și-a făcut loc treptat la vârful topului celor mai importanți clienți ai grâului românesc în ultimele două sezoane comerciale.
Grâul românesc de panificație (12%) se tranzacționa astăzi în portul Constanța la un preț mediu de 188 dolari/MT FOB (178 euro/MT FOB). Cotația FOB corespunde unui preț mediu DAP ce se ridică la 180 dolari/MT (171 euro/MT).

Atenția pieței materiilor prime agricole a fost sursecitată și de comanda de 200.000 MT de grâu durum făcută de OAIC, achizitorul de stat din Algeria.
OAIC a comandat trei loturi de grâu durum la cotații cuprinse între 262 dolari/MT C&F și 265 dolari/MT C&F cu încărcare în lunile Martie și Aprilie.

http://agrofinanciar.ro/Etiopia-si-Algeria-au-cumparat-600000-de-tone-de-grau-din-piata-internationala-n515.html

Un premier – Sorin Grindeanu – şi un fost premier – Dacian Cioloş – au intrat într-o polemică privind fondurile UE. Grindeanu spune că Cioloş nu a luat niciun ban de la Bruxelles anul trecut, iar fostul premier afirmă că a luat şapte miliarde de euro.

Premierul Grindeanu simte că începe să aibă o problemă cu fondurile UE: a bugetat la veniturile consolidate pe 2017 fonduri structurale de 10 mld. lei (1,2% din PIB), iar dacă aceşti bani nu vin, fie taie alte cheltuieli, fie majorează deficitul dincolo de limita a 3% din PIB. Şi ca să atragi de la UE 2,2 mld. euro în 2017, în condiţiile în care la patru ani de la debutul exerciţiului financiar 2014 – 2020 autorităţile de managament care trebuie să intermedieze absorbţia fondurilor nu sunt acreditate, demersul este extrem de greu.
Premierul Sorin Grindeanu a susţinut luni şi ieri că guvernul Cioloş nu a luat anul trecut niciun euro de la UE, în vreme ce fostul premier a spus că România a primit, dimpotrivă, şapte miliarde de euro. Realitatea este însă trunchiată de ambele părţi, iar între aceste adevăruri spuse pe jumătate se întinde un deşert de administrare: în al patrulea an de la debutul exerciţiului financiar 2014 – 2020, România nu are acreditate instituţiile prin intermediul cărora trebuie absorbite cele peste 30 mld. euro fonduri structurale şi de dezvoltare rurală acordate ţării în exerciţiul financiar curent.

După ce iniţial a susţinut că niciun ban de la UE nu a ajuns în România anul trecut, premierul Grindeanu a revenit, afirmând că s-a referit la exercţiul financiar 2014-2020. Datele Ministerului Finanţelor arată însă că în vistieria de stat au intrat anul trecut de la UE, pentru exerciţiul financiar 2014 – 2020, 5,9 mld. lei (1,3 mld. euro). Aceste fonduri sunt însă cu siguranţă prefinanţări, de vreme ce nu avem instituţii acreditate care să intermedieze decontarea cheltuielilor. „Zero decontări“, nu „zero fonduri“, ar fi trebuit, prin urmare, să spună premierul, dar dacă ar fi spus lucrurile aşa, el ar trebui să se întoarcă şi mai în trecut, în vremea guvernului Ponta, nu să se limiteze la guvernul Cioloş. Pentru că guverul lui Cioloş a fost la Palatul Victoria un singur an şi la preluarea mandatului nu existau la nivelul ministerului de resort nici ghidurile şi nici autorităţile de management care să intermedieze absorbţia şi care ar fi trebuit puse la punct în guvernarea Ponta (2012 – 2015). Dan Barna, fost secretar de stat în Ministrul Fondurilor Europene: „Când am venit la guvernare nu era desenat nimic pe exerciţiul 2014 – 2020 pentru că fostul guvern s-a ocupat cu precădere de recuperarea întârzierilor înregistrate în exerciţiul financiar 2007 – 2013. În afară de două ghiduri nu am găsit mai nimic.“ Acum ghidurile există, autorităţile de management există, dar nu sunt acreditate.
În replică la declaraţiile lui Grindeanu, fostul premier a susţinut că în România au intrat anul trecut de la UE şapte miliarde de euro. Aceste şapte miliarde de euro privesc însă toate fondurile, inclusiv subvenţiile, nu doar fondurile structurale.

Potrivit datelor publice ale Ministerului Finanţelor, în primele 11 luni din 2016 (ultimele date) de la UE au intrat în România 4,5 miliarde de euro pe exerciţiul financiar 2007 -2013 (3,7 mld. fonduri structurale, 522 mil. euro fonduri de dezvoltare rurală, 296 mil. euro subvenţii şi 47 mil. euro alte fonduri) şi 2,49 mld. euro pe exerciţiul financiar 2014 – 2020 (636 mil. euro fonduri structurale, 374 mil. euro fonduri de dezvoltare rurală, 1,18 mld. euro subvenţii şi 296 mil. euro alte fonduri).
Însă meritul pentru aceste fonduri nu este al guvernului Cioloş – plăţile directe vin orice ar fi, iar fondurile structurale au însemnat decontări pentru lucrări făcute în vremea în care Cioloş nici nu ştia că va fi premier. Un lucru este mai clar aici. Pe proiecţia bugetului făcută de guvernul Ponta, guvernul Cioloş s-a înşelat grav. A mizat pe fonduri de la UE de 14 miliarde de lei, dar nu a primit în bugetul consolidat decât 6,8 mld. lei (5,9 mld. lei pe exerciţiul financiar 2014 – 2020 şi 949 mil. lei pe exerciţiul 2007 – 2014). Iar la rectificările bugetare nu a corectat situaţia, de aici polemica “găurii” de 10 mld. lei.

În această polemică există o singură realitate: România nu poate atrage astăzi fonduri structurale, nu poate, mai precis, deconta eventualele cheltuieli făcute în proiectele finanţate de UE pentru că instituţiile prin intermediul cărora trebuie să se facă acest lucru nu sunt acreditate la Bruxelles.
Eugen Teodorovici, fost ministru al fondurilor UE şi fost ministru al finanţelor, acum senator PSD: “România nu are acreditată nicio autoritate de management şi riscă să nu primească niciun ban de la Comisia Europeană. Acest lucru ar putea creşte deficitul la peste 4% din PIB în 2017”.

Finanţele au bugetat în acest an sume de la UE de 22,3 mld. lei din care 9,9 mld. lei fonduri structurale şi peste 12 mld. lei subvenţii agricole şi fonduri rurale. Este pentru prima dată când subvenţiile agricole şi fondurile rurale sunt bugetare de Finanţe, un lucru cu atât mai curios cu cât acestea se adresează beneficiarilor privaţi şi nici măcar nu tranzitează bugetul. Eventual pot cosmetiza bugetul creând impresia unei absorbţii robuste.

http://www.zf.ro/eveniment/un-lucru-nespus-in-polemica-premierilor-privind-absorbtia-fondurilor-ue-autoritatile-de-management-nu-sunt-acreditate-iar-romania-nu-poate-cere-decontari-de-la-bruxelles-16169103

În timp ce atenția este dirijată spre multinaționale, acuzate că exportă profiturile, fonduri publice uriașe, de ordinul sutelor de milioane de euro, sunt dirijate anual către firme cu conexiuni politice.
RL a analizat bilanțurile depuse la Ministerul Finanțelor de către cele mai cunoscute firme abonate la banii pu-blici, pentru a vedea care a fost nivelul profiturilor declarate, dar și numărul de angajați. Este vorba de contracte încheiate fie cu companii de stat, fie cu primării sau consilii județene. Am ales în special firmele care au obținut contracte pentru lucrări de infrastructură, fiindcă aici fondurile alocate sunt foarte mari.

Pe lângă profiturile mici declarate, raportat la nivelul veniturilor sau al cifrei de afaceri, multe dintre aceste companii celebre au intrat în insolvență, mai ales după ce patronii lor au ajuns în spatele gratiilor sau au intrat în atenția DNA. În urma lor, au lăsat un lanț de furnizori care nu și-au recuperat banii, pe lista acestora aflându-se inclusiv statul. Aceasta este însă doar partea la vedere a afacerilor, fiindcă multe se derulează prin firme în spatele cărora se află acționari români care se ascund în spatele unor offshore-uri.

DNA pune capăt afacerilor prospere
Tehnologica Radion, deținută de omul de afaceri Theodor Barna, este una dintre cele mai cunoscute firme din domeniul construcțiilor, care a avut de-a lungul anilor, potrivit datelor apărute în presă, peste un miliard de euro din contracte cu statul. Societatea a realizat în 2015, ultimul an pentru care Ministerul Finanțelor afișează bilanțul contabil, venituri totale de 84,5 milioane lei, în cădere abruptă față de anul precedent, când veniturile au fost de 181 milioane lei.
Firma a raportat însă pierderi de 9,3 milioane lei în 2015, și acestea în scădere față de cele 108,2 milioane lei pierdute cu un an înainte. Cu toate acestea, numărul de angajați s-a redus semnificativ, de la 1.215 la 532, în perioada analizată. În 2012, an de glorie în care veniturile se ridicau la 653 milioane lei, profitul a fost de doar 6,5 milioane lei, însă numărul de salariați depășea 2.000 de persoane.

Tehnologica Radion a intrat în insolvență în septembrie 2014, la nici o lună după arestarea preventivă a lui Barna, într-un dosar de evaziune fiscală și spălare de bani în care procurorii au estimat un prejudiciu de 100 milioane euro.  La masa credală, Fiscul avea de recuperat peste 115 milioane de lei.
Contractele Tel Drum, în creștere
Tel Drum, companie în spatele căreia se vehicu-lează că s-a aflat liderul PSD Liviu Dragnea, a realizat în 2015 venituri totale de peste 218 milioane lei, în urcare față de anul precedent, când au fost de 180 mi-lioane lei. Profitul net însă a fost de doar 1,3 milioane lei, în scădere de la 1,57 mi-lioane lei. Compania avea la finele lui 2015 un număr de 703 angajați.

Conform datelor incluse într-un raport publicat de Expert Forum (EFOR) în septembrie anul trecut, Tel Drum era înregistrată în sistemul electronic de achiziții publice (SEAP) cu un număr de 184 de contracte și circa 431,6 milioane euro. Aproape jumătate din sumă provine din contracte cu CJ Teleorman, unde Liviu Dragnea a fost președinte. În 2006, acționari erau Ma-rian Fişcuci – 9,33%, Liviu Lucian Dobrescu – 43,99%, Mugurel Sorin Gheorghieş – 44%, foști colegi de liceu de-ai lui Dragnea.
O altă firmă intrată în insolvență, ale cărei afaceri s-au prăbușit, este Romstrade, firmă deținută de Nelu Iordache, trimis în judecată în aprilie 2013 într-un dosar privind deturnarea fondurilor pentru primul tronson din autostrada Nădlac–Arad. Ultimul bilanț datează din 2014, când veniturile au fost de 19,5 milioane lei, iar profitul de 7,7 milioane lei. Cu un an înainte, ve-niturile totale au fost de 37 milioane lei, iar pierderile au fost uriașe, de  14,9 mi-lioane lei.
Compania a intrat în insolvență în decembrie 2012, iar de atunci personalul a scăzut de la 930 de angajați direcți și indirecți la 38 de persoane, doi ani mai târziu. Potrivit raportului privind cauzele insolvenței, principalii clienţi au fost Aeroportul Internaţional Băneasa, Compania Națio-nală de Drumuri (CNADNR), Direcțiile Regionale de Drumuri și Poduri Bucureşti şi Craiova, primăriile Deva, Voluntari şi Ploieşti. La masa credală, CNADNR a cerut 1,3 mi-liarde lei, fiind acceptată o creanţă de 1,08 miliarde lei.

Bani pentru primării, alocați netransparent
O firmă mai puțin cunoscută publicului larg, dar cu contracte uriașe, este Cast SRL, cu sediul în Bănești, județul Prahova.
Potrivit raportului realizat de EFOR privind alocarea banilor prin Programul Național de Dezvoltare Locală, Cast SRL a semnat 377 de contracte, în valoare de 375,2 milioane euro, majoritatea în Prahova și Dâmbovița.

Firma a fost pusă sub urmărire penală în dosarul în care apare și președintele PSD al CJ Prahova, Mircea Cosma. Acesta ar fi primit mită de la Cast și alte două firme pentru a primi contracte de deszăpezire, dar și pentru a li se deconta prioritar cheltuieli din contracte mai vechi. Acuzația include și supraevaluarea contractelor, se arată în raportul EFOR. În 2015, compania a obținut venituri totale de 65 milioane lei, la care a raportat un profit net de doar 50.000 lei.
Numărul de salariați era de 166 de persoane. Anul 2015 a fost mai slab decât cel precedent, când veniturile totale au fost de
79,7 milioane lei, iar profitul net a fost de 3,1 milioane lei.

Suma acordată de Guvernul Grindeanu pentru PNDL, program coordonat de vicepremierul Sevil Shhaideh, va fi, în perioada 2017-2020 de 30 miliarde de lei, valoare de aproape șase ori mai mare decât cea precedentă (aproximativ
6 miliarde, pentru perioada 2013-2016).
Fondurile vor putea fi direcționate din bugetul statului către primării printr-un simplu ordin de ministru, grație unei ordonanțe date de Executiv pe 18 ianuarie, a atras atenția EFOR.

http://www.romanialibera.ro/economie/companii/contractele-din-infrastructura-alimenteaza-clientela-politica–ce-profituri-si-cati-angajati-au–firmele-abonate-la-banii-publici-441668