Portul Constanța: întârzieri semnificative în proiectele strategice – apel la acțiune
Preambul
În ultimele 12 luni, atât Prim ministrul României, Ilie Bolojan, cât și Președintele României, Nicușor Dan, au reconfirmat public statutul strategic militar și economic al Portului Constanța și au indicat explicit necesitatea accelerării investițiilor publice, private și mixte în infrastructura portuară, rutieră, feroviară și energetică. Declarațiile Premierului vizează includerea Portului Constanța ca prioritate strategică în programele UE, SAFE (programul european SAFE – instrument de finanțare pentru securitate și apărare al UE) și în PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), precum și conectarea rutieră/feroviară restantă pentru consolidarea rolului de hub european; totodată, s-a subliniat că dezvoltarea României depinde de valorificarea potențialului logistic al Constanței și al Dobrogei.
La nivel prezidențial, Portul Constanța a fost prezentat ca o oportunitate cheie pentru aliați în perspectiva reconstrucției Ucrainei și ca nod de cooperare comercială și militară în cadrul strategiei UE pentru Marea Neagră; această viziune este integrată în Strategia Națională de Apărare 2025–2030, care mizează pe avantajul geografic al României și pe rolul portului în conectivitatea Europa–Asia.
Cu toate acestea, evaluările instituționale independente și situația proiectelor arată un decalaj semnificativ între intențiile exprimate și starea actuală a implementării. Curtea de Conturi a constatat ‘performanță sub potențial’, absența unei strategii coerente la nivel național, management preponderent provizoriu și nerealizarea investițiilor asumate, cu impact direct asupra competitivității portului. În paralel, Corpul de Control al Prim ministrului a identificat nereguli majore de guvernanță la CN APM SA (Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” S.A. Constanța) Constanța, afectând stabilitatea decizională și capacitatea administrativă de execuție.
Pe dimensiunea investițională, proiecte critice — dragaje de investiții, modernizarea rețelelor electrice (Etapa II), Master Plan rutier — se află încă în etape de licitație/evaluare sau au întârzieri, ceea ce menține riscuri operaționale (adâncimi insuficiente, congestie, costuri energetice ridicate) și riscuri de competitivitate față de porturi concurente.